Dacă ar fi să dau o definiție suzetei aş spune că este un lucru care nu ne este necesar, dar ne face viața mai uşoară, atât bebeluşilor, cât şi părinților. Deşi am putea trăi liniştiți şi fără ea, suzeta ajută în situațiile complicate.
Înainte de primul copil eram sigură că nu voi folosi suzeta. Mi se părea că nu are sens să îi dau copilului să sugă un plastic care nu îi aduce niciun beneficiu. Am vorbit cu cei care urmau să fie în preajma bebeluşului şi le-am explicat acest lucru. Zis şi făcut. Asta bineînțeles că a fost valabil câteva zile până când am cedat ispitei. Cel mic adormea foarte uşor când primea suzeta versus când încercam să îl adorm fără.
Bucuria mea a fost faptul că am reuşit totuşi să păstrez suzeta doar pentru procesul de adormire, iar după ce adormea o scoatea singur din gură. Se mai întâmpla să se trezească peste noapte să o caute pe suzi, dar destul de rar.
Bineînțeles că toate lucrurile bune la un moment dat se transformă şi uite aşa a venit un moment în care suzeta începea să îşi depăşească teritoriul. Părea că vrea să acapareze şi momentele în care copilul stătea treaz aşa că am luat decizia să o luăm pe drumuri separate.
Ştiam că eliminarea suzetei din ritualul de somn nu o să fie un proces uşor sau de scurtă durată aşa că m-am înărmat cu răbdare. Cu toate astea a durat mai mult și a fost mai complicat decât mă așteptasem. Aproximativ 3 săptămâni a durat găsirea unei noi metode de adormire care să înlocuiască senzația de liniştire oferită de suzetă, dar până la urmă am ieşit victorioşi din această bătălie.
Când a venit momentul să o luăm de la capăt cu capitolul suzi, cu bebeluşa noastră, am zis de la început că o vom folosi tot în ritualul de somn. Însă ca şi prima oară planurile de acasă nu s-au potrivit cu cele din târg. Bebeluşei nu prea i-a plăcut suzeta. A acceptat-o ocazional la somn, asta până când a descoperit mânuțele. După acel moment mânuțele şi degețelele au devenit noii ei prieteni.
Inițial nu ştiam dacă era în regulă să o încurajăm să îşi sugă degetele, dar până la urmă am hotărât că vom vedea pe parcurs ce e de făcut. S-a dovedit că acest obicei nu este o tragedie așa cum se zice, nu i s-au deformat nici degetele şi nici dinţii. Atunci când îi este somn îşi bagă mânuța în gură, iar noi ştim că este momentul să o pregătim de culcare. O punem să stea pe burtică, ea îşi pregăteşte degețelul şi noi o mângâiem pe spate până adoarme. După ce adoarme îşi scoate singură mâna din guriță şi o mai reia din când în când pe timpul somnului câte puţin. Cât o să dureze acest proces nu ştim, dar o luăm pas cu pas şi ne adaptăm din mers în funcție de situație.
În concluzie, este bine să ai o suzetă la îndemână. Este posibil să ai nevoie de ea şi să o foloseşti sau să o laşi în sertar şi să uiți că ai cumpărat-o. Fiecare bebeluş este unic aşa că lasă-te ghidat de el şi va găsi o cale să îți transmită de ce are nevoie să se liniştească şi să fie fericit.
La tine cum a decurs capitolul suzetă?
*Photo by peter bucks on Unsplash
