Prima săptămână de grădi

Prima săptămână de grădi

De curând am decis că a venit momentul ca Iulia să facă cunoștință cu grădinița pentru a interacționa cu alți copii și să înceapă să facă diferite activități specifice vârstei într-un cadru organizat. Am ales grădinița și am pornit spre un nou capitol din viața ei, dar și a noastră cu mari emoții 🙂

Orice schimbare este grea și de durată pentru cei mici, întrucât copii resimt orice lucru mai tare decât adulții. Dacă pe lângă asta mai adaugi și o pandemie în care copilul nu a interacționat cu prea multă lume, procesul de adaptare se mai complică puțin. Așa că am ales să o luăm treptat și sa vedem ce se mai întâmplă pe parcurs. Astfel am început cu programul scurt întrucât câteva ore departe de casă nu este o schimbare majoră.

A venit ziua de luni cu pricina și uite așa am început o nouă etapă. În prima zi Iulia a luat acasă micul dejun și ulterior am plecat spre grădi pentru a ajunge în momentul în care începe joaca. Ne-am gândit că dacă va ajunge acolo și va face ceva distractiv o să asocieze grădinița cu joaca și îi va plăcea. Din fericire a fost distrasă de lucrurile noi și nu a plâns deloc. La ora 12, după ce l-am luat pe Adrian de la școală am fost să o luăm pe Iulia, însă din păcate nu mâncase deloc la masa de prânz.

Marți după ce l-am lăsat pe Adrian la școală am plecat spre grădiniță așa că am ajuns de dimineață. Iulia a mâncat micul dejun împreună cu ceilalți, s-a jucat și la un moment dat i s-a făcut somn așa că a tras un mic pui de somn înainte de masa de prânz. Prânzul nu a încântat-o prea tare, însă de data asta a gustat câteva lingurițe din fiecare fel astfel încât să se convingă dacă îi place sau nu.

Miercuri și joi am continuat aceași rutină, iar lucrurile păreau că își intră în normal. Iulia a mâncat și micul dejun și aproape tot prânzul, s-a jucat cu ceilalți și a dormit bine peste noapte așa că nu a mai avut nevoie de un pui de somn înainte de prânz. Cu toate astea, a început să realizeze că este ceva suspect și a stat în brațe la educatoare mai mult decât în primele zile.

Și iată că a venit și ziua de vineri în care s-a produs inevitabilul. Am schimbat-o și era pregătită să intre în clasă, a venit educatoarea să o ia, iar în acel moment și-a dat seama ce urmează să se întâmple și a început să plângă. Educatoarea a luat-o ușor și cu grijă și i-a distras atenția, iar Iuliei i-a revenit buna dispoziție. Am așteptat pe hol câteva minute să mă asigur se liniștește pentru a putea pleca cu inima împăcată că totul este în regulă. Aș vrea să pot spune că a fost singura dimineață care s-a desfășurat așa, însă nu a fost așa.

Cu toate astea suntem încrezători că am luat o decizie bună ca Iulia să meargă la grădiniță și că era momentul potrivit pentru acest lucru. Lucrurile se vor așeza ușor-ușor, iar mersul la grădiniță va reveni o rutină în scurt timp. Cu toate astea, deși mai trecusem o dată prin emoțiile primei zi de grădiniță, precum și prin perioada de acomodare, am avut emoții la fel de mari.

La tine cum a fost prima săptămână de grădiniță a copilului tău?

Leave a Reply