Povestea capacelor a început pentru mine acum un an. Uitându-mă pe Facebook am descoperit pur întâmplător Capace cu suflet. Mi-a atras atenția poza cu capacele în formă de inimă și am intrat pe pagină să citesc mai departe.
Am aflat că prin simpla colectare a unor capace de plastic, pe care noi le-am arunca la gunoi în mod obișnuit, ei reușesc să îi ajute pe oamenii care au nevoie de un sprijin. Așa că nu am stat pe gânduri și am dat mesaj să întreb cum pot ajuta și eu.
Am primit un mesaj de la Anca Tătaru în care îmi spunea că sunt câțiva voluntari și că nu au punct de lucru în București, ei fiind în Cluj. Cu toate astea a fost de acord să trimit capacele prin poștă și mi-a dat toate detaliile de care aveam nevoie.
Inițial mi-am zis că nu o să reușesc să adun mare lucru, în fond câte capace de plastic pot eu să consum? Dar și câteva erau mai puține decât deloc, iar calea gunoiului nu mai era o opțiune pentru ele.
Am vorbit cu câțiva prieteni apropiați și i-am rugat să se apuce și ei de treabă. Apoi am instalat cutii de colectare a capacelor la mine la birou și l-am rugat pe soțul meu să facă la fel la el la birou. I-am povestit mamei despre planul meu de a strânge capace și la rândul ei a fost foarte receptivă și s-a pus pe treabă. Ușor, dar sigur se umpleau cutiile cu capace care urmau să ajungă la Cluj și să ajute la îmbunătățirea unor vieți.
La final de august făceam ultima plajă pe anul ăsta și mi-a venit o idee. Cum ar fi dacă aș lansa o ”campanie” în care să implic mai multă lume? Eram sigură că mai sunt alți oameni ca mine care vor să ajute, dar nu știu cum și de unde să înceapă.
Așa că am lansat provocarea #1000capace. Îmi doream ca până la final de septembrie să reușesc să strâng 1000 de capace. Am postat pe Facebook mesajul meu, am pus afișe la scară și am vorbit cu vecinii să participe, am vorbit cu mai mulți prieteni și am fost plăcut surprinsă de numărul de persoane care vor să se implice.
Supriza a fost însă la numărătoarea finală, în loc de 1000 de capace cât îmi doream să strâng, am ajuns la cifra magică de 1950. Efectiv veneau capace de la toată lumea și am avut o satisfacție enormă când am văzut că s-au strâns aproape dublu.
Și nu mă opresc aici. Voi continua să colectez și să spun povestea capacelor magice oricui vrea să mă asculte. Sunt convinsă că voi depăși record după record și voi întâlni oameni minunați pe parcurs 🙂
